Cum este produs ozonul?

Cum este produs in mod eficient si rapid ozonul intr-un generator de ozon?

Asa cum ai aflat deja, excluzand generarea ozonului cu ajutorul luminii UV au ramas doua optiuni care merita luate in calcul, ambele avand loc sub forma unei descarcari electrice controlate (efect corona):

  • descarcare electrica in mediu inchis (ce are la baza cuartzul sau in termeni comuni, sticla), si
  • descarcare electrica in mediu deschis (ce are la baza ceramica).

Selectarea uneia dintre metode in defavoarea celeilalte se poate face in functie de mediul si domeniul de utilizare al generatorului de ozon, timpul de expunere, durata de viata a componentelor, buget si preferinte. Pentru mai multe detalii in privinta alegerii generatorului de ozon potrivit citeste articolul Ce tip de generator de ozon imi trebuie.

Iata ca in final discutia se reduce la dielectricul folosit in procesul de generare a ozonului.

Optiuni: sticla si ceramica.

        Exista o continua dezbatere in cadrul comunitatii ozonului. Sunt cercetatori care considera ca sticla ar trebui sa fie singurul material utilizat pentru a construi o celula de ozon pentru producerea de ozon de calitate medicala si terapeutica, si ca ceramica nu trebuie utilizata pentru aceleasi aplicatii. Altii sunt de parere ca ceramica este cel mai bun material posibil.

        Acest articol urmeaza sa examineze diferitele proprietati ale ceramicii si sticlei si ilustreaza de fapt modul in care nu numai ca este sigur sa folosesti ceramica pentru aceste aplicatii, ci ca ceramica este un material superior.

In primul rand, sa aruncam o privire mai atenta la elementele pe care le comparam de fapt.

Sticla in generarea ozonului

        Un alt nume pentru sticla este dioxidul de siliciu, sau pe scurt SiO2. Dupa cum se poate observa exista un atom de siliciu pentru fiecare doi atomi de oxigen. Siliciul si oxigenul sunt cele mai abundente doua elemente din scoarta terestra. In natura stim ca formele comune de SiO2 se gasesc sub forma de cristale de cuart, obsidian si nisip.

Ceramica in generarea ozonului

        Ceramica este cunoscuta si sub denumirea de oxid de aluminiu sau Al2O3. Aceasta este dispusa astfel incat sa existe doi atomi de aluminiu si trei atomi de oxigen in fiecare molecula. Aluminiul este al treilea element cel mai frecvent in scoarta terestra, iar corindonul si bauxita sunt cele mai frecvente forme de oxid de aluminiu care se gasesc in natura.

Caracteristici:

Duritate

        In conformitate cu scala de duritate a lui Mohs, sticla de cuart se ridica la nivelul 7, in timp ce oxidul de aluminiu (ceramica) este cu doua puncte mai mare – la 9. Diamantele, care au o nota de 10, sunt cu doar un punct mai mari decat oxidul de aluminiu. Duritatea crescuta pe care o ofera oxidul de aluminiu indica faptul ca ceramica este un material cu proprietati mecanice superioare, avand o capacitatea marita de a rezista la stres. Acest lucru va contribui la o durata de viata si mai lunga decat sticla de cuart fragila.

Oxidare

        Atat sticla de cuart, cat si oxidul de aluminiu sunt inerte complet intr-un mediu ridicat de oxigen si ozon. Oxigenul nu va reactiona cu niciun material, acestea fiind complet oxidate. Complet oxidat inseamna ca reactia de oxidare a avut deja loc atat cu sticla, cat si cu ceramica si nimic nu poate contamina productia de ozon. In ceea ce priveste puritatea ozonului, atat ceramica cat si sticla, ofera acelasi grad de puritate deoarece ambele sunt materiale complet oxidate.

Retinerea caldurii

        Datorita proprietatilor scazute de retentie de caldura ale oxidului de aluminiu, acesta poate rezista la temperaturi mai ridicate. Deoarece sticla de cuart are un punct de topire de 1700 ° C, se pare ca poate rezista la temperaturi destul de ridicate. Acest lucru este insa partial adevarat. Cand este expusa la temperaturi ridicate, sticla este susceptibila la soc termic. Acest soc termic poate aparea de-a lungul punctelor slabe din sticla si se poate manifesta la temperaturi mult mai mici decat punctul de topire. Acest lucru ar putea provoca o fisura sau un cip in sticla, care ar distruge celula. In schimb ceramica nu este susceptibila la soc termic si poate rezista la temperaturi mai ridicate, avand un punct de topire de 2072 ° C.

In concluzie, ceramica avand proprietatea de a dispersa caldura mult mai eficient decat sticla va putea produce niveluri mult mai stabile de ozon.

    In aceasta disputa ozonul de inalta calitate este obiectivul!

Astfel, din argumentele expuse anterior reiese faptul ca, desi folosirea celulelor din sticla si ceramica sunt metode acceptabile pentru fabricarea ozonului, ceramica reprezinta o varianta superioara, insa si mult mai costisitoare.